Autor: Loredana Larionescu, psihoterapeut, membru ARPDM
Mişcarea Autentică (MA) este o disciplină în cadrul Psihoterapiei prin Dans şi Mişcare care presupune că o personană se mişcă cu ochii închişi urmându-şi impulsurile interioare, în prezenţa unui martor.
- Cum se desfăşoară?
Protocolul (Adler, J. (2002), presupune că o persoană este Mişcătorul (the Mover), alta Martorul (the Witness). În formatele de grup, rolurile se schimbă fie în perechi, fie în mod fluid, în interiorul grupului, în funcţie de modul de lucru ales. În sesiunile 1 la 1, Clientul şi Terapeutul pot alege sau nu să schimbe rolurile, sau se pot adopta variante modificate, în funcţie de nevoile clientului. Indiferent de variantă., după cei doi fac contact vizual, Mişcătorul închide ochii şi aşteaptă să „fie mişcat” de un impuls interior, răspunzând la aici şi acum, impuls pe care îl urmează, cu ochii închişi, până la expirarea timpului prestabilit (Martorul semnalează când timpul a expirat). Poate fi mişcare mai multă sau mai puţină, mai amplă sau mai redusă, cu sau fără semnificaţie, mereu însă urmând impulsurile interioare şi nu „planificând” mişcarea. La finalul secţiunii de mişcare, cei doi fac din nou contact vizual, reflectează fiecare separat (scriind sau desenând individual), apoi împărtăşesc verbal. Întotdeauna vorbeşte primul cel care s-a mişcat. Martorul vorbeşte după aceea, sau uneori chiar deloc (în varianta de lucru cu Martor Tăcut). Ca exemplu, cităm lucrarea „Breathing Circle” de Eila Goldhahn – https://vimeo.com/192456857.
- De unde vine mişcarea?
Prima formă de oglindire este raportată încă de la începuturile carierei lui K.G. Jung, care a observat că reuşea să comunice cu o pacientă schizofrenică reflectându-i gesturile (Jung 1961, pp. 124–5, citat în Wyman‐McGinty, 1998). Din această experienţă s-a dezvoltat termenul de Imaginaţie Activă, folosit uneori alternativ cu cel de Mişcare Autentică pentru a desemna această practică terapeutică.
În linie cu structura psihicului teoretizată de Jung, Joan Chodorow (1991) distinge cinci posibile surse ale mişcării:
- Mişcări conştiente, dirijate de Ego
Sunt mişcări deliberate, voluntare, care dau formă impulsului care vine din inconştient. Adesea, Mişcătorii încep prin a mima comportamente familiare, pentru a se proteja de durerea emoţională.
- Mişcări provenite din inconştientul personal
Prin contrast cu mişcările conştiente, temele care emerg din inconştientul personal sunt mai dificil de identificat, în orice caz la început. Pe măsură însă ce tiparele de mişcare sunt identificate şi lucrate, pot fi legate de evenimente trecute cu mare încărcătură emoţională care nu au putut fi procesate pe de-a întregul. La această fază, este esenţial să facem diferenţa între experienţa luată literalmente şi cea simbolică. Pe măsură ce emerg tipare de mişcare din inconştientul personal, devin vizibile şi probleme de transfer legate de relaţia părinte-copil. A sta Martor presupune a fi deschis către inconştient dar în acelaşi timp a menţine un punct de vedere conştient şi analitic, pentru a reflecta la semnificaţia acţiunii simbolice şi a răspunsului contratransferenţial corespunzător.
- Mişcări provenite din inconştientul cultural
Pot apărea dansuri / ritualuri, indiferent că sunt sau nu cunoscute celui care se mişcă.
- Mişcări provenite din inconştientul primordial
Este vorba despre expresii „crude” şi adesea extreme ale emoţiilor primare (bucurie, frică, furie etc), fără legătură cu imagini.
- Mişcări provenite din axa identităţii Ego-Sine
Mult-căutata integrare, obiectiv al practicii imaginaţiei active, precum şi al terapiei în general.
- Rolul Martorului
„a observa cu interes, atitudine pozitivă şi intenţia de a nu judeca şi categoriza ceea ce vede” (Adler, 2000)
Martorul tace obligatoriu în timpul intervalului de mişcare şi în timpul în care Mişcătorul vorbeşte din experienţa sa. Esenţială este atenţia Martorului la propriul său martor interior: „ce senzaţii/ gânduri/ imagini/ tendinţe de mişcare trezeşte în mine mişcarea la care sunt martor? Le notez mental, dar nu le exteriorizez. ”
În plus, atunci când este Martor Tăcut, pur şi simplu sare peste etapa în care vorbeşte despre ceea ce a observat şi trăit ca martor. Practica Martorului Tăcut este varianta aleasă adesea pentru practicanţii aflaţi la început, pentru că dezvoltă capacitatea autoreflexivă şi de conţinere, în timp ce evită împărtăşirile care involuntar pot aluneca spre interpretare şi judecată.
- Care sunt beneficiile Mişcării Autentice ca practică terapeutică?
Mişcătorul dezvoltă un simţ mai bine diferenţiat al sursei mişcărilor sale – din lumea interioară a senzaţiilor corporale sau din imagini. „Atunci când devine conştient atât de acţiunea expresivă cât şi de sursa sa senzorial-imaginară, atunci poate conştientiza şi tonalitatea emoţională. Aşadar, în timp, dezvoltă o relaţie mai echilibrată atât cu aspectele senzoriale şi imaginare, cât şi cu trăirile noastre emoţionale” (Chodorow, 1991).
Ipoteza lui Chodorow a fost confirmată de un recent studiu (García-Díaz, 2018), efectuat pe un eşantion de 57 de indivizi (44 de femei şi 13 bărbaţi). Măsurând starea emoţională a celui care se mişca, s-a observat, la cei care au avut rolul de Mişcător”, o scădere a anxietăţii auto-raportate şi o creştere a conştientizării emoţiilor care fuseseră inhibate/ evitate.
În fine, “prin încorporarea celor două roluri – mişcător şi martor – se dezvoltă conştiinţa de martor. Prin explorarea relaţiei dintre cei doi, poate fi descoperită şi cultivată, şi în final manifestată în lume prezenţa autentică” (Sager, 2013)
Bibliografie
| Adler, J., Offering from the conscious body, the discipline of authentic movement , Inner Traditions (2002); |
| Chodorow, J., Dance Therapy & Depth Psychology. The Moving Imagination, Routledge, 1991; |
| Deligiannis, A. Imagining with the body in analytical psychology. Movement as active imagination: an interdisciplinary perspective from philosophy and neuroscience. J Anal Psychol, 63: 166– 185. (2018), doi: 10.1111/1468-5922.12392. |
| Dibbell-Hope, The use of dance / movement therapy in psychological adaptation to breast cancer, The Arts in Psychotherapy, 2000, 27, 151–68. |
| García-Díaz, S. The effect of the practice of Authentic Movement on the emotional state, The Arts in Psychotherapy, Volume 58, 2018, Pages 17-26, https://doi.org/10.1016/j.aip.2018.03.004. |
| Goldhahn, E., Being seen digitally: exploring macro and micro perspectives, Body, Movement and Dance in Psychotherapy (2020), DOI: 10.1080/17432979.2020.1803962 |
| Sager, P., Witness Consciousness and the Origins of a New Discipline, http://www.authenticmovementjournal.com/?p=1145 |
| Wyman‐McGinty, W. (1998), The body in analysis: authentic movement and witnessing in analytic practice. Journal of Analytical Psychology, 43: 239-260. doi:10.1111/1465-5922.00023 |